Ziua sefului meu

Ieri a fost ziua de nastere a sefului meu.
Cum eu am uitat acest lucru, defapt nu am uitat, dar eram mai mult ca sigura ca ziua lui este pe 6 iunie, am fost putin dezamagita cand am aflat ca am incurcat zilele. De ce? Pentru ca vroiam sa-i pregatesc o surpriza, ma gandisem si la Farsele lui Buzdugan, dar acum faptu-i consumat.
Cum se intampla mai in totdeauna la un astfel de eveniment, eu sunt cea care trebuie sa se ocupe de stransul ( cersitul) banilor si de cumpararea unui cadou. Nu mi-a placut niciodata sa cumpar cadouri pt sefi sau colegi. Nu le stiu gusturile si dupa ce ca depui efort iti mai auzi si vorbe de la ceilalti care si-au tinut-o in mana si tu ai alergat ca un nebun pe strazi sa cauti ceva deosebit.Era vorba de colegii care fac tot posibilul sa fuga de astfel de obligatii, ba mai mult unii chiar fug si de dat bani. Am o colega care are cel mai mare salariu si nu stiti cum m-a putut everva.
O intreb: Dai si tu bani?
Raspunde: Eu, da ce a facut firma pt mine ca sa dau si bani?
Ii spun: Nu pt firma vreau bani, pt sefu ca e ziua lui.
Raspunde:Eeeeeeeeee, daca dau toti, atunci voi da si eu sa nu fiu mai proasta.

Pai, tot proasta ramai mai tuto, ca esti singura care faci gargara de fiecare data si in totdeauana dai pe jumatate cat dau ceilalti.
Asa sunt oamenii cu doua fete din ziua de astazi. Ce patea daca dadea o replica de genul,, Nu am bani la mine'', sau ,, Nu pot, imi pare rau'', etc, etc.

Important este ca nu m-am facut de rusine si i-am luat sefului un cadou, care ii ramane amintire de la noi, in cazul in care o sa plece din societate si cu toate ca suma stransa a fost mica eu sunt multumita de ce i-am luat.