AMR 8

Au ma ramas 8 zile pana la concediul mult asteptat. Doamne, ce mult imi doresc sa plec din orasul asta aglomerat si din din tara asta obosita!

Concediu...libertate.....distractie.....zvapaiala.

Speranta reprezinta o metoda prin care un om are incredere in faptul ca un lucru se va intampla. Si eu am sperante! Poate ca sper sa castig la loto, poate ca sper ceva mai bun, poate ca sper sa aflu un adevar, poate ca sper sa ma vindec de ceva, poate ca sper sa ajung la fericire!Speranta este o forma de optimism. Starea pe care am avut-o pana ieri mi-a trecut si asta cu ajutorul optimismului si a sperantei.Ideea de speranta te face sa uiti de lucrurile intunecate si pana la urma este dreptul meu sa sper si sa fiu optimista.

Nu degeaba exista o vorba''speranta moare ultima'', dar eu nu cred ca moare vreodata, decat atunci cand noi numai existam, ea moare odata cu noi.

Sunt momente cand ne simtim deprimati, descurajati si simti mai profund tristetea in suflet si ai impresia ca nu-ti iese nimic. Simti ca nu mai poti avea incredere in nimeni si ca te afli intr-o lume ostila. Este si cazul meu din ultimele zile, dar am incercat sa fiu optimista si sa merg mai departe depasind toate momentele grele . Nu m-am lasat descurajata de dezamagiri si am sperat.

Vara = Concediu

E placut sa numeri zilele pana intri in concediu si mai ales colegii si chiar clientii cu care lucrezi sa-ti ureze ,,Concediu Placut'' si sa-ti mai spuna ca o sa-ti simta lipsa. Esti doar un coleg si nu cred ca esti iubit chiar de toti. Dar accept urarile si ma gandesc cum o sa fie in concediu. O sa fie la fel de bine ca in ultimele 4 concedii? O sa am libertatea sa fac ceea ce vreau si cand vreau? Nu stiu de ce , dar am o presimtire ca lucrurile nu o sa decurga chiar cum vreau. Ar fi bine sa fie doar o presimtire dar judecand dupa tot ce s-a intamplat anul acesta....ramane de vazut.

Anul acesta nu prea a inceput bine pentru mine. Au fost multe zile importante care au trecut pe langa mine fara sa-mi dau seama....au fost zile cand faceam lucruri pe care nu doream sa le fac, au fost zile cand puteam face multe dar nu aveam cu cine si astfel au trecut 6 luni fara sa-mi dau seama. Anul trecut a fost mai plin de activitati...surprize....bucurii si fel de fel de chestii care ma faceau fericita.

Revenind la concediul pe care il astept din simplu motiv ca ma simt obosita si foarte stresata, consider ca am nevoie de o relaxare dupa 10 luni de munca fara pauza, sa fiu linistita, fara sefi si fara zgomot. Cred ca orice ai face este binevenit ca sa scapi de rutina de zi cu zi. Simplul fapt ca nu mai esti constrans sa faci ceva "la termen" este deja linistitor. Poti sa dormi în voie fara teroarea ceasului sunand obligatoria trezire, poti sa-ti petreci întrega zi fara sa auzi în minte glasul colegilor rugandu-te fiecare cate ceva, poti sa te plimbi în voie si sa-ti reamintesti ce înseamna destinderea, rasul sanatos, lipsit de griji...

Stresul devine uneori atat de mare încat riscam sa ne certam cu toti colegii din cauza unor probleme pe care alta data le-am fi tratat cu mult mai mult calm. În plus, în cazul unei solicitari îndelungate si al prezentei factorilor de stres, întreg organismul este afectat: încep depresiile, durerile de cap sau de spate sau... si atunci nu faci decat sa te gandesti cu nerabdare la acel binemeritat concediu.

Daca pana acum puteam sa intuiesc cum o sa-mi petrec concediu, acum din pacate imi simt gandirea blocata....nu pot decat sa astept si voi vedea daca totul este asa cum imi doresc.

,,Concediu placut'' tuturor care pleaca in aceste zile departe de stres si obisnuita, alaturi de cei dragi.

Dispret

Acum cateva zile scriam ca sunt foarte plictisita, ca nu fac nimic iesit din comun, dar acum cred ca sunt si putin nefericita. Nu stiu de ce, dar simt ca ceva imi lipseste, simt ca sunt neglijata, simt ca cineva nu ma doreste si-mi joaca farse pe la spate. Cred ca cineva vrea sa-mi strice toate planurile, vrea sa se opuna si sa oblige si pe altcineva sa ia deciziile pe care el/ea le vrea. Nu ne lasa sa facem ceva impreuna, este mereu in preajama noastra si intervine atunci cand iti este lumea mai draga. De ce faci asta? Ce iti lipseste si nu ne lasi in pace? Daca nu ma placi este deajuns sa-ti spui parerea.....toate astea ma fac nefericita.....oare ce mai urmeaza?

Ma las pagubasa...stiu ca vei castiga in orice-ti propui.....nu ma voi lupta cu tine.....nu merita sa ma consum......as vrea totusi sa intelegi ca nu le poti avea pe toate....ca si ceilalti trebuie sa traiasca asa cum ei vor. Daca cineva iti face pe plac, asta nu inseamna ca ai castigat......nu numai tu meriti sa fi fericit/a.....acelasi lucru dorim si noi.

De un lucru sunt sigura....voi incerca sa te evit din drumul meu, voi incerca sa stau cat mai departe de tine si nu te voi mai lasa sa te folosesti de mine.

Tintari

Ce te faci cand incerci sa adormi si un nemernic de tantar iti da tarcoale si nu te lasa sa dormi. Ii auzi bazaitul , te sucesti pe cealalta parte si incepi sa te scarpini acolo unde nenorocitul a ajuns.In'afara disconfortului, tantarii pot transmite numeroase boli si virusi de care trebuie sa ne ferim.Exista multe metode de a ne apara de ei, dar atunci cand dormi, iti mai arde sa te ridici din patul calduros sa cauti pastile, sprey sau sa alergi dupa ei. Eu nu am putut face acest lucru azi noapte. Il auzeam bazaind sa ma intorceam pe partea cealalta, ma acoperema toata cu cearsaful...la un moment dat am avut o incercare de a ma ridica din pat, dar parca alta imi doream si alta faceam. Am auzit ca sunt persoane care nu sunt asaltate de tantari, eu insa daca am unul in toata casa unde sunt multe persoane ...al naibi, la mine vine. Tantarii sunt cosmarul meu de noapte. Daca ma vedeati de dimineata cate blande aveam! Si acum ma tot scarpin.....zici ca am scarlatina. Asta este si motivul pentru care nu-mi place sa merg niciodata in Delta Dunarii.

Oare ce trebuie sa fac sa nu mai fiu intepata de tantari?

Aveti vreo sugestie?

Plictiseala

Nu stiu cum sa spun, dar in ultimul timp sunt tare plictisita si mai ales astazi. Parca am senzatia ca se intampla aceleasi lucruri in fiecare zi, parca nu mai exista noutati. Poate si timpul este de vina, dar nu numai. Este oare ''plictiseala'' la moda? Cum poate cineva sa se plictiseasca in conditiile in care exista atat de multe lucruri pe care le-ar putea face? In zilele noastre plictiseala a ajuns la un nivel superior: este vorba despre lipsa oricarui criteriu de alegere care-i deranjeaza pe oameni. Poti face atat de multe lucruri, te poti distra in atatea feluri, poti calatori in atatea locuri etc. Insa de ce sa faci un lucru si nu altul?

Aceasta este probabil cea mai ridicola problema pe care a intalnit-o umanitatea. Cum sa nu stii nici macar tu insuti ce anume vrei?! Daca nici tu nu stii, atunci cine ar putea s-o stie? Dar nu vi s-a intamplat sa nu va puteti decide...sa vreti sa faceti ceva si in final sa va spuneti ''de ce nu am facut-o pe aialalta''?

Cert este ca atunci cand sunt plictisita nu mai am resurse interioare, nu am dorinte, nu am placeri. Stiu...e grav...oare am pierdut contactul cu ceea ce simt?

Astept sa iau concediu......sa plec, sa uit de plictiseala, vedeti exista solutii sa eviti plictiseala. Te poti juca volei, fotbal, te poti plimba, poti face un tur al orasului, poti merge la un suc,

dar totusi...cat sa te plimbi, cate sucuri sa bei?

Insa nu m-am plimbat de cand eram mica cu bicicleta...oare as mai putea face asta...nu stiu ...e o idee.

De un lucru sunt sigura....nu m-am nascut plictisita. Vreau sa-mi treaca plictiseala.....vreau sa ies din starea asta de kkt.....vreau sa fiu asa cum ma stiu, vreau sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut de mult.

Romania Descalificata

Din pacate, Italia s-a calificat in locul Romaniei.

Romanii, desi au jucat formidabil, nu au putut face fata presiunii Olandeze. Echipa Romaniei a avut sanse mari de calificare, dar din pacate cele doua goluri inscrise de Olandezi si victoria Italienilor nu ne-au mai permis sa mergem mai departe. Stekelenburg a aparat toate ocaziile avute de Mutu, Codrea si Cochis. Dupa parerea mea, Romania a facut un joc spectaculos, dar trebuie sa recunoastem ca Olandezii au tehnica. A fost un meci greu, dar pacat ca nu au putut termina la egalitate. Urmarind si meciul Italia- Franta mi-am dat seama ca Italienii erau favoriti, asa se explica ca francezii au ramas in 10 jucatori. Se pare ca nimeni nu-si dorea sa ajunga Romania in semifinale.

Multi injura, tipa, plang...este drept ca speram sa avem sansa de a merge mai departe, dar asta e.....ghinionul a fost mai aproape de noi. Recunoasteti ca Olanda a fost si este o echipa adevarata si pentru noi a fost o provocare sa jucam alaturi de ei. Eu raman la parerea mea, am jucat bine ....ce sa mai zic de Lobont....omul merita multe .... cred ca a fost cel mai bun jucator de pe teren.

Dupa ce Italia a inscris primul gol, mi-am dat seama ca Romania nu prea are sanse de calificare. A mai aparut si cartonasul rosu, Ribery s-a accidentat...la ce ne mai puteam astepta?

Antrenorul Olandei si Van Persie, autorul primului Gol, au declarat ca le-a fost foarte greu sa sparga zidul Romaniei. Ei au mai spus ca a fost cel mai greu joc in comparatie cu prestatia Italiei si a Frantei. Daca Mutu nu rata lovitura de la 11 m in meciul cu Italia, atunci Romania avea sanse de calificare? Cine imi poate raspunde?

Sris de a_lex_is

Am oprit cuvantul dintr-un vant de ganduri si s-a ratacit in soapta langa sufletul lui smulgandandu-ma pe mine pentru totdeauna din vis si aducandu-ma in cruda realitate a gandului rau, a consecintei. As vrea sa opresc timpul si sa invat sa iubesc o secunda doar… atat as vrea… sa iubesc, sa daruiesc iubire si sa fiu iubita. Ce ironie, ce cuvant dureros : « nu te mai vreau ». Sa te privesc, sa te mangai, sa ne contopim lacrimile in sarut si sa ne innecam in oceanul de vise si de dezamagiri reflectat in ochii nostri fara a ne avea, fara a stii ce va fii maine, nici macar peste o secunda. Vreau sa te am timp dupa timp dar tocmai timpul nu ne vrea. Ne opreste pe buzele-nghetate amintirea ultimului sarut si ne lasa sa traim din amitiri dureroase. Printre amintiri, printe imagini cu tine, am sa opresc si cuvantul, cuvantul transformat in fapta, acea fapta ce te-a facut sa pleci si ce ma va biciui in fiecare secunda cu incertitudini, cu lacrimi cu potop de dureri. Se topesc incet pe buze lacrimi inghetate si fiecare lacrima este cuvant izvorat din amintire, sarut ratacit din ganduri. Se opresc inghetate pe obraz nedorind sa sarute buze ce au inselat, buze ce au zambit pentru un ideal mincinos. Dar coboara din iubire si nu doresc sa plece. Fiecare lacrima este o litera, o amintire a unui vechi cuvant uitat : « Te iubesc ». Oare o sa pot vreodata sa iubesc, sa sarut lacrimi, si sa rad de fericire ca pot plange sincer, ca pot iubi sincer, ca pot zambi sincer ? De ce imi dai sperante ? De ce ma minti ? Am sa ma supun unei pedepse, dar nu pot sa ma biciuiesc mai mult de atat. Imi spui ca ma iubesti cu zambetul pe buze, dar nu ma vrei desi te doare. De ce rupi din mine sperante ? De ce lasi sa creasca in sufletul meu sperante, pentru a ma chinui apoi smulgandu-le pe rand si lasandu-ma sangerand ? Durere, doar atat simt : durere. Durere pentru tine, pentru mine, pentru ca am inselat o fantasma. Doar atat a fost iubirea mea : o fantasma tremuranda, care se pierde acum in amintiri, si revine sa ma bantuie cand te revad in vis, cand te simt in gand tremurand cu un sarut sincer pe buzele mele. De ce simt ce simt acum ? De ce simt ca fara tine nu am nimic, si totusi nu te iubesc ? Unde sunt eu., unde esti tu ? Unde esti tu, ideal pierdut in amintiri sa vezi cata suferinta ai provocat ? Mi-ai spus ca iti place sa vezi lacrimi : uite-le cum curg pe rand, pentru tine, pentru el. Nu rade, nu plange, doar atat : priveste si spune-mi ce defecte ai ca sa nu mai chinui frematand de dorinta de a te revedea, de a te tine langa mine timp dupa timp, trup rece, trup perfect plamadit din aceeasi tarana pacatoasa, care se inmoaie acum peste sufletul meu. Ma simt ca in mormant tremurand de frig, de singuratate, de tristete. Ne leaga doar atat :tarana, nici departarea, nici amintirea, nici stelele, nici sarutul : doar tarana, materia ce jeleste in noaptea sfanta paraind sub focul din fata sfantului lacas. Ai aparut ca un vis, si ai disparut ca o fantasma din fata focului. Ti-a fost frica, sau poate ai vrut sa iesi din viata mea, inainte de a patrunde in inima, dar m-ai privit in ochi si mi-ai redat un zambet, o dorinta, puterea de a trai, de a iubi, de a insela, si am inselat sub cerul plin de stele o iubire sincera. Am ras atunci tocmai pentru a plange acum. Am fost fericita cat pentru oceanul de lacirmi ce brazdeaza acum fata mea disperata de a simti din nou un sarut, dar nu al tau fantasma inselatoare, al lui, cel pe care am crezut ca-l iubesc mai mult ca viata mea, mai mult decat as putea iubi o viata intreaga de acum in colo. Am mintit cu zambetul pe buze si am iubit mintitind in fiecare secunda.Cand am sa reusesc sa invat sa iubesc ? Can dam sa-mi dau seama ca nu mai sunt un fetita dar nici o femeie ? Dorinta… asta simt… dorinta si iar dorinta, niciodata iubire, pentru ca pentru a iubi am nevoie de cineva care sa-mi atinga sufletul, nu corpul. SI tu ai stiut atat de bine sa te prefaci, ai stiut atat de bine cat de insetat este visul meu de a simti un suflet in gand, de a avea un mic pacat. Unde esti ? Am scapat de povara, dar m-a ingreunat durerea… dezamagirea… nelinistea… Cine sunt eu ? Cine esti tu, ideal pierdut ? Ideal pierdut langa ape involburate, ca sangele meu plin de dorinta. Vis frumos cazut din stele peste cerul gandului, peste dorinta taranei. Tremur. De ce ? De frica ? Ce este frica ? Sincretism de sentimente. Frica este iubirea. Mi-e frica sa nu te ating, pentru ca nu vreau sa-mi dau seama ca esti ceva ce nu exista. Ce esti tu ? Vis in noapte, zburator ce presara dorinte, si soapte printre stele, printre fecioare false.

Cum poate incepe o zi

O zi poate incepe foarte frumos cu un glas dulce care iti sopteste la ureche sa te trezesti ca intarzii la munca, cu trairile visului pe care tocmai l-ai avut sau te poti trezi de buna voie, bine dispusa indreptandu-te catre bucatarie unde te asteapta cafeaua gata facuta de cineva din casa.Dar cand toata noaptea nu ai putut dormi si somnul te ia abia spre dimineata si cand dormeai si tu mai bine suna telefonul, iar de la celalat capat al firului auzi o voce,, Ce faci...dormeai..la ora asta?'', sau auzi soneria de la intrare unde femeia de servici cerseste o galeata de apa, sau mai rau , simti o mana grea pe tine care te zgaltaie si striga infiorator,, Tu nu te trezesti...nu vezi cat e ceasul?''.

Pai nu vad in p***a m**i, ca daca vedeam ma trezeam si singura nu asteptam sa vi tu, cu glasul tau de bivolitza sa-mi zgudui somnul.Era vorba de mama.In astfel de conditii, cum poti avea o zi linistita cand de dimineata ai creierii zdruncinati?La mine conteaza foarte mult felul in care ma trezesc dimineata si nu cate ore pe noapte dorm.Pot dormii 8 ore intr-o noapte si daca o gaseste pe vecina sa sune la usa, sau telefonul incepe sa zbiere, cu siguranta sunt obosita toata ziua. In schimb pot dormi doar 3-4 ore si dimineata sa fiu super OK daca este liniste si ma trezesc singura.

Trezitul de dimineata este un calvar pentru toata lumea, dar de ce cred unii ca eu pot fi o exceptie?

Concluzii:

* Trezitul de dimineata trebuie interzis prin lege.

* Trezitul de dimineata iti provoaca stari de tulburenta chiar si de violenta.

* Trezitul de dimineata poate sa-ti aduca stari de disconfort toata ziua.

* Persoanele care se trezesc de dimineata sunt mult mai nervoase si mai enervante pe tot parcursul zilei.

Restructurari

Saptamana trecuta am primit vestea ca societatea noastra se reorganizeaza si vor fi concedieri colective incepand cu luna Iunie. OK pana aici, dar astazi am aflat si numele persoanelor care vor fi afectate de restructurari. Ghinion, pleaca toate persoanele de care eu sunt atasata, persoanele in care eu aveam incredere. Logic ar fi trebuit sa ma gandesc cum vor merge lucrurile de acum inainte, dat fiind faptul ca volumul de munca va fi mult mai mare ca pana acum pentru cei ce vor ramane. Dar nu pot sa ma gandesc la asta....ma gandesc doar la prietenii mei pe care ii voi pierde, cu care nu voi mai colabora , cu care nu voi mai discuta asa de des. Intr-un fel ma simteam protejata alaturi de ei si sufar foarte mult acum din cauza acestei situatii.
Iubitii mei colegi, imi veti lipsi enorm de mult, imi va fi dor de voi, de barfele noastre, de toate clipele petrecute impreuna.
Va rog sa nu ma uitati, asa cum nici eu nu am sa va uit pe voi.
Stiu ca nu este o tragedie ca nu vom mai lucra impreuna, stiu ca ne vom face prieteni noi, ca unii dintre voi vor avea locuri de munca mult mai apreciate decat in cadrul companiei noastre, dar chiar sunt foarte trista inca din clipa cand am auzit vestea restructurarii.
Inca nu pot accepta plecarea unora dintre voi....inca mai sper intr-o modificare, intr-o schimbare. Astazi am plans si ma rog la Dumnezeu ca prietenii mei sa aibe mai mult noroc de acum inainte si sa l-i se ofere mai multe sanse in viata.
Deja imi este DOR de voi!

Weekend

Sambata seara, am ajuns in Vama Veche, unde este locul meu preferat de aproximativ un an de zile.
De ce Vama Veche?
Foarte simplu...am descoperi-o bine anul trecut cand treceam printr-un moment mai dificil din viata mea. Eram trista, melancolica si am hotarat cu mai multi prieteni sa mergem in Vama. Atunci mi-am dat seama ca este cel mai potrivit loc care te ajuta sa treci peste toate problemele. Este un loc neconformist, unde faci ce vrei, unde vrei, fara sa te temi ca vei fi judecat sau prejudecat. Te poti plimba pe plaja exact cum ai fost nascut ( nu vei fi criticat), daca esti melancolic te lasi purtat de ganduri, visezi exact ce-ti place si tristetea dispare, poti sta de vorba cu vecinul de cort sau de pahar, iar seara poti sta la o terasa sau chiar pe plaja in jurul unui foc de tabara cu bidoanele de bere alaturi , dansand dupa muzica de la ,,stuf'' fie rock, folk sau blues.
Una peste alta este locul minunat unde ajungi trist si pleci ,,mort de beat'', locul unde te simti cu adevarat liber, locul unde distractia este la maxim si aici exista intr-adevat o problema.....ce este distractia pentru unii.....cum ne dorim sa ne distram ?
La mine distractia inseamna mult dans si bere cat pot.....nu in exces......nu-mi place cand borasc....imi place sa pot povesti a doua zi ce am facut si bineinteles sa nu ma doara capul. Nu pot evita asta cu capul tot timpul, dar imi stiu limitele. Bautura imi da un impuls de a ma simti bine....de a vorbi liber fara scrupule, nu este un necesar si o pot evita foarte usor.
Imi place sa fiu lucida, dar mai mult decat atat stiu ca trebuie sa fiu lucida.
Intrebarea este de ce uneori bem peste limita......stiu, din curiozitate poate, din ambitia de a dovedi ca si noi putem, din prostie uneori sau din simpla dorinta de a ne integra intr-un grup ce credem ca ne reprezinta.
Cred ca alcoolul consumat in cantitati normale ne ajuta sa fim mult mai relaxanti si mai lipsiti de complexe si inxibitii.
Oare noi ne cunoaste pe noi.....stim exact ce este bine pentru noi , sau indirect cei din anturajul nostru pun stapanire pe situatie si noi pur si simplu ne complacem. Ei stiu sa ne convinga cat de ,,distractiv'' este sa petrem o noapte intreaga cu paharul in mana si noi pur si simplu nu ne dam seama ca astfel de ,,prieteni'' sunt cei ce nu au incredere in ei, cei inconjurati de complexe de care nu pot scapa. Singurul lucru pe care il mai pot face este sa implice cat mai multe persoane in aceasta categorie.
Eu raman la parerea mea, alcoolul este bun atunci cand iti cunosti limitele. Nu sunt impotriva lui, nici al tigarilor nici al noptilor albe, dar trebuie sa ne cunoaste foarte bine limitele.

Trebuie sa recunosc ca am avut un weekend minunat alaturi de iubitul meu, in care am facut exact ce mi-am dorit....mult ras, mult dans, multa bere si in final multa durere de cap ( de la putinele ore de somn). :)

Ce ziceti de asta?

Se cheama iubire sau tradare?

O prietena de-a mea a avut o relatie cu un tip timp de vreo 8 luni.

In tot acest timp ei si-au aratat dragostea spunandu-si tot timpul ca se iubesc si cat de bine se potrivesc. Dupa aceste luni ea, a ajuns la concluzia ca cu toate ca il iubea enorm nu mai puteau continua relatia datorita timpului scurt pe care il aveau la dispozitie sa se intalneasca, apoi amandoi au crezut ca este mai bine pentru ei sa se opreasca ramanand in continuare prieteni. Asa a si fost, s-au despartit , dar au ramas buni amici impartasindu-si gandurile, secretele dar doar atat.
Dupa aproximativ o luna de la despartire, ea si-a dat seama ca inca il mai iubeste si s-a dus la el aratandu-i acest lucru, dar surpriza......el i-a spus ca nu o mai iubeste. Ea a ramas surprinsa de raspunsul lui, spunandu-si ca nu se poate o dragoste asa mare ca a lor sa se uite dintr-o data. A doua zi s-a dus din nou la el si de aceasta data a fost respinsa, ba mai mult, i-a spus sa nu-l oblige sa repete ce i-a spus cu o zi mai inainte ( adica ca nu o mai iubeste).

Intrebarea mea este: El a iubit-o vreodata cu adevarat?
Poti uita pe cineva doar intr-o singura luna?
Nu, eu cred ca nu a iubit-o niciodata, si totul a fost doar o pierdere de vreme. Oare ea mai continua sa-l iubeasca dupa toate astea? Da, asa se pare....cu toate ca nu o sa-i mai spuna asta niciodata....cel putin asa este normal.
Draga mea prietena, uita-l...nu a meritat dragostea ta cum nu merita sa te mai gandesti la el. Chiar daca nu ajungeati la despartire, el continua sa-ti spuna ,,cat de mult te iubeste'' si defapt te mintea cu nerusinare.
Este mai bine ca ti-a aratat ,, cat de mult'' tinea la tine si ca nu te mai poate minti de acum inainte. Cel putin trebuie sa fi multumita ca in sfarsit ai aflat pe cine ai iubit.
Este trist cand simti ca ai fost tradat de o persoana pe care ai iubit-o cu adevarat, dar asa este viata de kkt si din pacate nu putem sti dinainte cu cine avem de-a face.

Concluzia:

Atunci când o dragoste pierduta ne chinuie inima, îngerii ne aduc aminte ca esenta iubirii nu poate fi distrusa. Noi suntem iubire. Nici un esec si nici o deceptie nu poate schimba acest adevar. De aceea, atunci când iubim, îngerii dragostei eterne ne ajuta sa pastram vesnic în noi fericirea acestei iubiri.

Trica si chilotii lui

Auzi la el, sa-si ia chiloti de unica folosinta!

Asa a marturisit fotbalistul Eugen Trica, ieri intr-o emisiune, ca el da in jur de 50 euro pe o pereche de chiloti de unica folosinta. Eu stiam ca tot ce este de unica folosinta este de plastic....cum sunt paharele, furculitele, etc, dar de chiloti nu am auzit.
Deci sa facem un calcul: 1 chilot pe zi( asa ar fi normal) x 31 de zile = 31 chiloti x 50 euro=1550 euro / luna x 12 luni = 18600 euro / an.
Sa mai continui socoteala ? Nu, nu cred ca mai este nevoie....dar ma intreb cate masini de spalat si-ar lua pe luna la cati bani cheltuie pe chiloti.

Auzisem ca Beckham mai facea asa, dar totusi nu cred ca Trica are acelasi venit cu David.

Ziua sefului meu

Ieri a fost ziua de nastere a sefului meu.
Cum eu am uitat acest lucru, defapt nu am uitat, dar eram mai mult ca sigura ca ziua lui este pe 6 iunie, am fost putin dezamagita cand am aflat ca am incurcat zilele. De ce? Pentru ca vroiam sa-i pregatesc o surpriza, ma gandisem si la Farsele lui Buzdugan, dar acum faptu-i consumat.
Cum se intampla mai in totdeauna la un astfel de eveniment, eu sunt cea care trebuie sa se ocupe de stransul ( cersitul) banilor si de cumpararea unui cadou. Nu mi-a placut niciodata sa cumpar cadouri pt sefi sau colegi. Nu le stiu gusturile si dupa ce ca depui efort iti mai auzi si vorbe de la ceilalti care si-au tinut-o in mana si tu ai alergat ca un nebun pe strazi sa cauti ceva deosebit.Era vorba de colegii care fac tot posibilul sa fuga de astfel de obligatii, ba mai mult unii chiar fug si de dat bani. Am o colega care are cel mai mare salariu si nu stiti cum m-a putut everva.
O intreb: Dai si tu bani?
Raspunde: Eu, da ce a facut firma pt mine ca sa dau si bani?
Ii spun: Nu pt firma vreau bani, pt sefu ca e ziua lui.
Raspunde:Eeeeeeeeee, daca dau toti, atunci voi da si eu sa nu fiu mai proasta.

Pai, tot proasta ramai mai tuto, ca esti singura care faci gargara de fiecare data si in totdeauana dai pe jumatate cat dau ceilalti.
Asa sunt oamenii cu doua fete din ziua de astazi. Ce patea daca dadea o replica de genul,, Nu am bani la mine'', sau ,, Nu pot, imi pare rau'', etc, etc.

Important este ca nu m-am facut de rusine si i-am luat sefului un cadou, care ii ramane amintire de la noi, in cazul in care o sa plece din societate si cu toate ca suma stransa a fost mica eu sunt multumita de ce i-am luat.