Sris de a_lex_is

Am oprit cuvantul dintr-un vant de ganduri si s-a ratacit in soapta langa sufletul lui smulgandandu-ma pe mine pentru totdeauna din vis si aducandu-ma in cruda realitate a gandului rau, a consecintei. As vrea sa opresc timpul si sa invat sa iubesc o secunda doar… atat as vrea… sa iubesc, sa daruiesc iubire si sa fiu iubita. Ce ironie, ce cuvant dureros : « nu te mai vreau ». Sa te privesc, sa te mangai, sa ne contopim lacrimile in sarut si sa ne innecam in oceanul de vise si de dezamagiri reflectat in ochii nostri fara a ne avea, fara a stii ce va fii maine, nici macar peste o secunda. Vreau sa te am timp dupa timp dar tocmai timpul nu ne vrea. Ne opreste pe buzele-nghetate amintirea ultimului sarut si ne lasa sa traim din amitiri dureroase. Printre amintiri, printe imagini cu tine, am sa opresc si cuvantul, cuvantul transformat in fapta, acea fapta ce te-a facut sa pleci si ce ma va biciui in fiecare secunda cu incertitudini, cu lacrimi cu potop de dureri. Se topesc incet pe buze lacrimi inghetate si fiecare lacrima este cuvant izvorat din amintire, sarut ratacit din ganduri. Se opresc inghetate pe obraz nedorind sa sarute buze ce au inselat, buze ce au zambit pentru un ideal mincinos. Dar coboara din iubire si nu doresc sa plece. Fiecare lacrima este o litera, o amintire a unui vechi cuvant uitat : « Te iubesc ». Oare o sa pot vreodata sa iubesc, sa sarut lacrimi, si sa rad de fericire ca pot plange sincer, ca pot iubi sincer, ca pot zambi sincer ? De ce imi dai sperante ? De ce ma minti ? Am sa ma supun unei pedepse, dar nu pot sa ma biciuiesc mai mult de atat. Imi spui ca ma iubesti cu zambetul pe buze, dar nu ma vrei desi te doare. De ce rupi din mine sperante ? De ce lasi sa creasca in sufletul meu sperante, pentru a ma chinui apoi smulgandu-le pe rand si lasandu-ma sangerand ? Durere, doar atat simt : durere. Durere pentru tine, pentru mine, pentru ca am inselat o fantasma. Doar atat a fost iubirea mea : o fantasma tremuranda, care se pierde acum in amintiri, si revine sa ma bantuie cand te revad in vis, cand te simt in gand tremurand cu un sarut sincer pe buzele mele. De ce simt ce simt acum ? De ce simt ca fara tine nu am nimic, si totusi nu te iubesc ? Unde sunt eu., unde esti tu ? Unde esti tu, ideal pierdut in amintiri sa vezi cata suferinta ai provocat ? Mi-ai spus ca iti place sa vezi lacrimi : uite-le cum curg pe rand, pentru tine, pentru el. Nu rade, nu plange, doar atat : priveste si spune-mi ce defecte ai ca sa nu mai chinui frematand de dorinta de a te revedea, de a te tine langa mine timp dupa timp, trup rece, trup perfect plamadit din aceeasi tarana pacatoasa, care se inmoaie acum peste sufletul meu. Ma simt ca in mormant tremurand de frig, de singuratate, de tristete. Ne leaga doar atat :tarana, nici departarea, nici amintirea, nici stelele, nici sarutul : doar tarana, materia ce jeleste in noaptea sfanta paraind sub focul din fata sfantului lacas. Ai aparut ca un vis, si ai disparut ca o fantasma din fata focului. Ti-a fost frica, sau poate ai vrut sa iesi din viata mea, inainte de a patrunde in inima, dar m-ai privit in ochi si mi-ai redat un zambet, o dorinta, puterea de a trai, de a iubi, de a insela, si am inselat sub cerul plin de stele o iubire sincera. Am ras atunci tocmai pentru a plange acum. Am fost fericita cat pentru oceanul de lacirmi ce brazdeaza acum fata mea disperata de a simti din nou un sarut, dar nu al tau fantasma inselatoare, al lui, cel pe care am crezut ca-l iubesc mai mult ca viata mea, mai mult decat as putea iubi o viata intreaga de acum in colo. Am mintit cu zambetul pe buze si am iubit mintitind in fiecare secunda.Cand am sa reusesc sa invat sa iubesc ? Can dam sa-mi dau seama ca nu mai sunt un fetita dar nici o femeie ? Dorinta… asta simt… dorinta si iar dorinta, niciodata iubire, pentru ca pentru a iubi am nevoie de cineva care sa-mi atinga sufletul, nu corpul. SI tu ai stiut atat de bine sa te prefaci, ai stiut atat de bine cat de insetat este visul meu de a simti un suflet in gand, de a avea un mic pacat. Unde esti ? Am scapat de povara, dar m-a ingreunat durerea… dezamagirea… nelinistea… Cine sunt eu ? Cine esti tu, ideal pierdut ? Ideal pierdut langa ape involburate, ca sangele meu plin de dorinta. Vis frumos cazut din stele peste cerul gandului, peste dorinta taranei. Tremur. De ce ? De frica ? Ce este frica ? Sincretism de sentimente. Frica este iubirea. Mi-e frica sa nu te ating, pentru ca nu vreau sa-mi dau seama ca esti ceva ce nu exista. Ce esti tu ? Vis in noapte, zburator ce presara dorinte, si soapte printre stele, printre fecioare false.